Întorcându-mă din Elveția, în drumul spre aeroport, cu muzică în urechi și o cafea bună alături, am început să răsfoiesc cartea cu schițele fraților Bouroullec. Întotdeauna mi s-a părut fascinant procesul din spatele unui obiect. Să înțelegi nevoia care a generat ideea în mintea designerului. Să privești nenumaratele schițe, să pipăi primele machete, să simți mirosul și textura materialului din care va fi produs.
Uitându-mă la acele crochiuri colorate, realizate cu 3, 4, chiar 5 ani înainte ca produsul să fie lansat pe piață, conștientizez că noi, utilizatorii, luăm mereu de-a gata un obiect. Am crezut întotdeauna că un obiect este precum o ființă vie, pe care o primești în viața ta și te bucuri de prezența ei pentru tot restul vieții.
Si parcă nimeni nu reușește că insufle atâta suflet și personalitate obiectelor pe care le crează, precum Ronan și Erwan Bouroullec. Munca lor are ceva fundamental aparte, ceva captivant și intrigant. Cum ar spune sud-americanii, e îmbibată de savoare. Acest lucru a fost sesizat nu doar de marile companii producătoare de mobilier, frații comisionând și proiecte de packaging, bijuterie și textile. Au lucrat cu companii precum Cappellini, Vitra, Kvadrat, Magis, Ligne Roset, Issey Miyake, Mattiazzi și mulți alții.
Ronan este fratele mai mare, și se spune că este cel care ține sub control fiecare aspect al procesului de design. Este calculat și intuitiv, prețuind detaliile până la perfecțiune. Spune ca este terifiat de repetiție, deoarece ucide plăcerea de a crea, lucru care nu poate decât să ducă la o rutină plictisitoare în meseria de designer.
Erwan este considerat spiritul rebel al acestui duo creativ. Cu un simț artistic acut și o pasiune pentru mecanisme, reușește să se cufunde în liniște atunci când urmărește o idee prin sutele de gânduri.
Ce am gasit eu atât de special la acești doi designeri sunt lucrurile simple din care se inspiră. De cele mai multe ori acestea au iz de copilărie, elemente din natură sau lucuri uzuale care par de multe ori banale. Astfel, amintirile petrecute în jurul mesei masive din bucatarie, care era centrul activităților gospodăriei, i-a inspirat în concepția sistemului ”Joyn”. ”Vegetal” a izvorât din dorința de a crea un scaun ce pare crescut din natură, iar ”Slow” a fost inspirat de elasticitatea dresurilor de damă.
Prima interacțiune pe care am avut-o cu un obiect creat de cei doi frați a fost în cadrul expoziției „Designs of the year 2012”, organizată de Design Museum în Londra. Inclus în expoziție, dar și în zona de relaxare, scaunul “Osso” produs de Mattiazzi, a fost primul obiect care mi-a atras atenția nu prin prezență, ci prin acel farmec pe care îl descoperi în momentul în care interacționezi pentru prima dată cu un obiect. Am rămas cu acea senzație pe care o ai atunci când te-ai precipitat în a judeca înainte de a cunoaște. Asta pentru că produsele lor trebuie simțite nu doar fizic, ci și spiritual.
Cei doi designeri spuneau că din momentul în care un obiect părăsește linia de producție și ajunge pe raft, trebuie să seducă utilizatorul într-un mod ce depășește puterea de influență a designerului. Astfel, fiecare obiect conceput de ei are linii calme si organice, dar și o forță internă ce reflectă ambele personalități ale creatorilor.
Obiectele concepute de Ronan și Erwan sunt cu adevărat speciale pentru că lasă loc utilizatorului să intervină în semnificația obiectului, prin interacțiune. Ajungi să le cunoști și să le îndrăgești odată ce ai contact cu ele, odată ce le primești în viața ta.
Pentru mine, Ronan și Erwan sunt mai mult decât designeri de produs. Sunt designeri de stare, de emoție, de subtilitate și confort. Sunt creatori care înțeleg nevoia umană atât cu mintea, cât și cu sufletul. Sunt inovatori, dar echilibrați. Sunt sensibili, dar hotătâți. Sunt eroi.
