“Arta ar trebui să calmeze mintea, asemenea unui fotoliu bun”, spunea pictorul Henri Matisse, unul dintre inițiatorii artei moderne și dintre aceia care au reușit să reducă formele și culorile la esență. Influența artei moderne asupra designului de mobilier este de necontestat, mai ales prin prisma filiațiilor între artiștii începutului de secol XX și arhitecți precum Marcel Breuer sau Mies van der Rohe.
Dancer And Rocaille Armchair On A Black Background - Henri Matisse, 1942
Folosind tehnologii noi, primele figuri reprezentative ale designului de mobilier au reinventat pur și simplu ideea de mobilier. Atât din punct de vedere al formelor, cât și al materialelor, creațiile lor au adus un suflu proaspăt spațiilor interioare din Europa și din restul lumii.
Little Tulip, Pierre Paulin pentru Artifort, 1964
Polaritatea dintre masculin și feminin s-a conturat și în design în două abordări diferite: cea austeră, bazată pe unghiuri drepte, materiale voluminoase și suprafețe dure, și o alta în care formele sunt rotunjite, materialele mai lejere și suprafețele plăcute la atingere. Numit "design organic”, influențele acestui stil din urmă au traversat deceniile, de la creațiile epurate ale lui Alvar Aalto sau suprafețele trimidimensionale ale soților Eames, până la formele voluptoase ale lui Verner Panton și obiectele inspirate de natură semnate Pierre Paulin.
Aino Aalto în scaunul Paimio, colaj foto, ca. 1930 © Alvar Aalto Museum
Poate cel mai important iniţiator al curentului organic în arhitectură și designul de mobilier a fost finlandezul Alvar Aalto, a cărui abordare umanistă a Modernismului a contribuit decisiv la construirea unei estetici specifice designului și arhitecturii scandinave. Mobilierul creat de Aalto este rezultatul preocupării sale constante pentru noi tehnologii de curbare a placajului de lemn, acesta obținând numeroase brevete pentru invențiile sale în prima jumătate a secolului XX.
Alvar Aalto. Paimio, Model No.41 (1930-1931)
Principiile de funcționalitate și user-friendliness s-au împletit, în viziunea lui Aalto, cu materialele naturale – finlandezul credea că lemnul are un efect pozitiv asupra pielii –, formele fluide și culorile calde, un vocabular modernist nou la vremea aceea, ce avea să fie preluat generații în șir.
Charles Eames & La Chaise, California, 1950
Mobilierul curbat tridimensional al lui Alvar Aalto a avut o influență majoră asupra celebrilor designeri americani Charles și Ray Eames și a lui Eero Saarinen, născut în Finlanda.
Organic Chair, Muzeul de Artă Modernă din New York, 1941
De altfel, Charles și Eero au fost marii câștigători ai concursului „Organic Design in Home Furnishings”, organizat de Muzeul de Artă Modernă din New York, în 1940 – Organic Chair a devenit primul scaun dintr-o serie de piese lansate ulterior, întruchipând aceeași estetică fluidă, feminină.
La Chaise, Charles & Ray Eames, 1948, inspirat de celebra sculptură ”Floating figure”, a lui Gaston Lachaise.
”Designul bun înglobează arta” – spunea Isamu Noguchi, un important sculptor si designer al aceleiași perioade. Piesele sale de mobilier nu semănau cu nimic din ce se vedea în industrie la jumătatea secolului XX.
Freeform Sofa, Isamu Noguchi, 1946
Freeform Sofa, de pildă, o canapea cu o expresie neunitară și linii rotunjite, ce poartă cu gândul la piese de râu supradimensionate, este una dintre cele mai sugestive piese din portofoliul americanului.
Orange Slice Chair, Pierre Paulin pentru Artifort, 1960
Scaunele pregnant sculpturale ale lui Pierre Paulin, ce „îmbrățișează” corpul și îi preiau forma, sunt o referință de seamă pentru curentul organic în designul anilor ’60 – ’70.
Tongue chair, creat de Pierre Paulin pentru Artifort, 1967
În timpul colaborării cu prestigioasa companie olandeză Artifort, Pierre Paulin a creat o serie de piese nonconformiste, aproape senzuale, menite să ofere un dinamism aparte decorurilor în care erau integrate.
Mushroom Chair (1960) – un design icon semnat Pierre Paulin, pate din colecția permanentă a Muzeului de Artă Modernă din New York.
La bază sculptor, angajat o vreme al companiei Thonet, unde experimentase lucrul cu materiale elastice destinate echipamentelor de înot, pe care le folosea peste scaunele tradiționale, Pierre Paulin a inventat o nouă categorie de mobilier. Principiile de bază erau flexibilitatea și formele fluide, ostentative, ce preiau conturul corpului uman – o punere în practică a conceptului de ”artă confortabilă”.
Fotoliul Tulip (1965), inspirat de piesele lui Eero Saarinen și Charles Eames
Un alt adept de seamă al curentului organic este Verner Panton, unul dintre cei mai importanți designeri ai Danemarcei din anii ’60 -’70.
Panton Chair, primul scaun realizat din plastic turnat într-o singură bucată, 1967
Panton a adăugat o doză de ludic creațiilor sale și și-a construit reputația pe seama unui portofoliu populat de piese cu aer futurist, în culori vibrante, experimentând cu o varietate de materiale noi, cu precădere plasticul.
Verner Panton, Living Tower, 1969
Heart Cone Chair (1959), Verner Panton
Cea mai celebră creație a sa rămâne Panton Chair, însă o serie de alte piese: Amoebe, Cone Chair sau Heart Cone Chair au devenit rapid iconuri moderniste, anticipând pe alocuri elemente ale stilului Pop Art.
Scaunul Milà (2016), creat de Jaime Hayón, pentru Magis
Uriașa moștenire lăsată de arhitecții și designerii secolului trecut se vede și în zilele noastre: celebrul spaniol Jaime Hayón, de pildă, un designer vizibil conectat la mișcarea modernistă catalană, de unde își trage influențele, a lansat, de curând, scaunul Milà, o piesă expresivă, dinamică și elastică, ce întrerupe monotonia scaunelor din plastic.
Catch Chair, Jaime Hayón, 2013
Designul organic, pe care noi îndrăznim să îl numim feminin, continuă să îi inspire pe creatorii contemporani, care au la dispoziție tehnologii de ultimă oră pentru a manipula materiale noi și a experimenta cu forme care duc mai departe discursul ”umanist” în design. Piese de mobilier care propun ceva în plus: emoție, pe lângă soluții funcționale concrete.
