Recent am revenit de la cel mai important eveniment al industriei de mobilier, Milan Design Week. Sau altfel spus sute de expoziții, prezentări și evenimente răspândite în toate cartierele orașului. Echipa Intro a vizitat aproape o sută astfel de adrese și a parcurs în jur de 100 de km pe jos timp de șase zile.
Am reunit pentru voi câteva din tendințele pe care le-am sesizat, fie că vorbim despre evoluția modului în care brandurile se promovează, fie că ne referim strict la forme și materiale. Cel mai notabil trend din ultimii ani: brandification. Orice spațiu tip hală este transformat astfel încât să găzduiască timp de o săptămână pe an o instalație sau expoziție cu efect wow, demnă de surprins pe camera telefonului, într-un iureș de vizitatori ce se înghesuie la cozi interminabile. Dar acest fenomen atinge orice adunare masivă de oameni, vezi și cazul festivalurilor muzicale, companiile folosesc prilejul pentru a genera conținut organic pe platformele de social media, deseori se dovedește cea mai eficientă manieră de a-și promova mesajele de marketing. Din păcate oportunitatea apărută pune o presiune enormă pe chiriile și disponibilitatea spațiilor în care ar putea fi găzduite expoziții cu adevărat de design. Așa că presiunea se mută pe organizatori independenți, precum Alcova, Deoron, Convey și alții să găsească clădiri cu chirii mai modeste, deseori destul de insalubre, unde tinerii creatori să-și poată expune lucrările. Dezavantajul este că acestea sunt prezentate de-a valma, într-un carusel năucitor de forme, texturi și culori, așa că te trezești rapid cu senzația că vrei să evadezi undeva la aer și lumină naturală. Câteva astfel de prezentări mai micuțe, precum Solidified, reușesc să conceapă expoziții mai succinte sau concentrate pe o temă unitară. Chiar și Salone di Mobile, târgul dedicat producătorilor de mobilă și găzduit de impresionantul complex expozițional Fiera di Milano, este afectat de impactul Social Media. Din ce în ce mai puține mărci decid să închirieze standuri acolo, în schimb accesează clădiri și palate spectaculoase din oraș. Brandul elvețian de rafturi modulare USM a ocupat curtea palatului Fondazione Luigi Rovati unde a construit o structură gigantică de rafturi printre care s-a desfășurat o bulă imensă din pânză albă, instalație concepută de către biroul de arhitectură Snohetta. Asta înseamnă că poate în ziua de astăzi contează mai puțin cu câți clienți poți stabili întâlniri la Milano și mai mult câte mii de telefoane pot surprinde imagini sau clipuri ce sunt publicate instantaneu pe canalele de Social Media.
Amplificarea fenomenului AI duce la o nevoie și mai mare de a trăi experiențe senzoriale, ce ne conectează din nou cu realitatea, cu materialitatea. Formele obiectelor sunt mai surprinzătoare, au un aer mai puțin minimal, suprafețele sunt deseori texturate iar materialele folosite duc cu gândul mai degrabă la rezultatul muncii unui artizan decât al producției în serie cu ajutorul roboților industriali. Am văzut multe obiecte cu un aspect foarte organic, multe par imposibil de replicat în serie. Nu au lipsit în schimb obiectele realizate din rășini transparente în care sunt integrate diverse elemente organice, vezi de pildă excelenta expoziție semnată de către designerul polonez Marcin Rusak și numită Forum Florum. Sau cele obținute din tufnol, un soi de precursor al plasticului ce are aproape aspectul lemnului masiv, material folosit pentru creațiile cu aspect organic semnate Soft Baroque.
A fost o ediție dedicată masiv plantelor, de la monstere gigantice la adevărate câmpuri pline de flori. Plantele nu au lipsit nici din motivele florale folosite pe diverse suprafețe, brandul finlandez de textile Marimekko a împânzit interiorul unui restaurant tradițional cu fețe de masă, farfurii și veselă pline de motive florale în culori vioaie, amintind de estetica lui Matisse. Iar colectivul danez Tableau a umplut toată fațada expoziției realizate împreună cu brandul italian Secolo de flori desenate naiv, asemeni siluetelor simpliste schițate de un copil.
Probabil cel mai popular material a fost anul acesta sticla, mai ales cea prelucrată artizanal, deseori în forme cât mai organice, cu aspect vălurit sau texturat. Uneori este proiectată lumină prin ea, pentru a crea un sentiment de naturalețe. Alteori lămpi ce par un soi de semințe imense pulsează ritmic și lasă impresia unor plante extraterestre, și mă gândesc la creațiile brandului canadian Bocci, prezentate într-un apartament elegant din zona Magenta.
Și asta mă duce firesc către un alt trend pe care l-am observat la Milano: îmbinarea între forme organice și elemente cu aspect high tech, un soi de tehno-maximalism sau neo art nouveau. Am văzut câteva exemple excelente în galeria Nilufar, de pildă lămpile designerului italian Anita Morvillo, par scheletele metalice ale unor ființe fantastice, îmbinate cu elemente fine din sticlă transparentă. Sau candelabrul cu brațe din inox ce par niște proteze motorizate și care permit mișcarea fluidă a abajururilor fixate în vârf.
Domină materialele naturale, sticla, marmura, piatra dar vedeta a fost, cum spuneam, sticla colorată manipulată în forme cât mai organice. Lemnul de stejar revine în detrimentul celui de nuc, alături de tipologii mai exotice, cu nervuri accentuate, de pildă lemnul de măslin. Abundă suprafețele foarte lucioase iar cromul, inoxul sau aluminiul sunt în continuare foarte pe val. Am văzut inclusiv prezentări cu interioare realizate aproape exclusiv din metal, de la bucătărie la masă, scaune, canapea și chiar pat, singurul accent mai cald erau niște covoare bej. E fascinant interesul pentru acest tip de finisaj, ce-i drept am văzut și obiecte cu linii mai rotunjite, nu doar dintre cele colțuroase.
Un alt megatrend este stilul outdoor care invadează interioarele. Mai precis vorbim despre mobilier conceput pentru exterior dar care are un aspect foarte voluptos, cu perne mari și pufoase și aspect generos. Aproape că nu îți vine să crezi că ai de-a face cu piese pentru terasă dar progresele în realizarea de materiale care nu se degradează în contact cu umiditatea sau lumina soarelui au dus la ștergerea granițelor între confortul unei canapele pentru sufragerie și una pentru curtea din spate. O dată cu încălzirea globală din ce în ce mai mulți oameni acordă o prioritate mai mare zonelor din locuință ce pot fi deschise cu ușurință către exterior. Una dintre cele mai active companii de mobilier outdoor, firma spaniolă Kettal, propune o gamă de pavilioane modulare inspirate de proiectul pilot conceput în anii ’50 de către faimoșii designeri americani Ray și Charles Eames pentru locuința lor din Palissade, California.
Și am să închei acest periplu virtual la Milano cu cel mai straniu trend de anul acesta: revenirea interesului pentru...țigarete. Da, nu râdeți, tinerilor designeri li se pare mai cool să arborezi o țigară, un trend similar probabil cu cel al căștilor audio cu fir. Or something. Cert este că am văzut diverse obiecte, de la suporturi pentru țigarete sau scrumiere cu aer retro, până la o întreagă prezentare în care obiecte construite din elemente metalice sunt împânzite cu țigarete, un soi de metaforă a socializării la o țigară, acestor spațiu privilegiat al întâlnirilor amoroase, într-o lume a datingului secătuită de algoritmii platformelor digitale.
