Încă din 1940, Charles Eames a experimentat cu ideea de a produce o carcasă de scaun din placaj tridimensional curbat care să urmărească atent formele corpului uman, eliminând astfel nevoia de umplutură moale îmbrăcată în tapițerie.
Primele încercări au eșuat din cauza dificultăților tehnice. În timpul celui de-al doilea Război Mondial, Charles și Ray Eames au continuat încercările în studioul lor din Los Angeles și s-au concentrat pe dezvoltarea metodelor de producție industrială a obiectelor realizate din placaj curbat de lemn.
Primele piese de succes au fost niște atele folosite de soldații răniți în război și comandate într-un număr impresionant de către US Navy. Pe parcursul a câțiva ani, soții Eames au folosit această tehnică de pionierat pentru scaune, mese, mobilier pentru copii sau panouri de separare, iar câteva dintre aceste obiecte au fost realizate în totalitate din lemn stratificat, iar altele dintr-o combinație de placaj de lemn și oțel tubular.
Pentru a conecta carcasele scaunelor cu bazele, Charles și Ray Eames au folosit inovatoarele "shock mounts", mai precis niște butoni din cauciuc ce îmbunătățeau flexibilitatea structurală a scaunelor.
Metodele folosite în ziua de azi pentru curbarea placajului de lemn în forme tridimensionale sunt în mare parte identice cu cele gândite de Charles și Ray Eames în urmă cu mai bine de 50 de ani.
Piesele lor din placaj de lemn sunt la fel de relevante și actuale precum erau atunci când au fost create și asta datorită unui mix de calități remarcabile: confort, folosirea eficientă a materialelor și integritatea structurală, liniile elegante și fluide cât și formele sculpturale. După trecerea anilor, mobilierul din placaj de lemn produs de cuplul Eames nu și-a pierdut nici un strop din vitalitate și prospețime.
