Strada Lipscani se extinde, în ultima perioadă, cu tot mai multe localuri unice în peisajul urban bucureștean și în extremitatea mai liniștită, opusă Centrului Vechi: în urmă cu ceva timp vă povesteam cu mult entuziasm despre Energiea, un proiect amenajat cu sprijinul Intro. De data aceasta, într-o joi ploioasă la mijlocul lui iunie, am făcut un nou popas pe aceeași stradă, unde se regăsește noul Interbelic. Știu că am ajuns la destinație doar pentru că m-am uitat cu atenție pe hartă – altfel, localul nu este semnalizat, dacă nu iau în calcul becul alb atârnat de mica terasă de la intrare, menit să îți atragă atenția.
Poate vă amintiți de vechiul Interbelic Cocktail Bar, situat în gangul Șelari– un bar de aproximativ 80 de metri pătrați, impregnat de atmosfera de pub londonez. De când și-a mutat sediul, în noiembrie anul trecut, Interbelic Cocktail Bar a devenit Interbelic Victoria, parte a procesului complet de reinventare. Cu ai săi 360 de metri pătrați, Interbelic de astăzi te duce cu gândul mai degrabă la puburile newyorkeze în stilul anilor ’20-’30, perioadă ce coincide cu apariția cocktailurilor.
De altfel, se și inspiră, după cum îmi explică patronul, Costin Gache, din conceptul speakeasy, specific barurilor care funcționau ilegal în locații obscure, în perioada Prohibiției, fiind nevoit să cunoști ușa potrivită pentru a putea intra în locație. Astfel se justifică lipsa de semnalizare– Costin spune că a fost un pariu și o manieră de alegere a clientelei – dar și alegerea culorilor predominante: verde închis, maro, gri brut, și a materialelor naturale sau dure precum lemn, metal, fier forjat, alamă și beton.
Amenajarea poartă semnătura Lama Arhitectura, cu care Costin spune că a avut o colaborare lină, armonioasă: ”Îmi doream să fie cât mai simplu, pentru că îl umpleam noi cu muzică, cu ceea ce făceam noi.” Într-adevăr, spațiul aerisit, de dimensiuni generoase, se pretează la o mulțime de instalații creative. Încă de la intrare, ești întâmpinat de un pian atârnat de tavan, acompaniat de elemente luminoase, sau de bicicletele angajaților care își găsesc locul fie pe podea, fie pe pereți.
Noul Interbelic este și un loc al antagonismelor și al elementelor surprinzătoare. Pe șinele de care atârnă becuri cu filamente sofisticate, ce servesc atât în scop decorativ, cât și funcțional, se înșiră plante și flori naturale, ce contrastează cu tavanul din beton brut și culorile reci. La o masă din lemn de nuc masiv, în vecinătatea bucătăriei cu geamuri transparente (astăzi locul funcționează atât ca club, cât și ca restaurant), sunt înșirate scaune Tolix din metal galvanizat lăcuit gri.
Create în perioada interbelică și devenite extrem de populare pe tot teritoriul Franței, scaunele Tolix sunt prezente pe piața din România, în varianta originală, exclusiv prin Intro. În contextul în care tot mai multe localuri din București au început să fie populate de copii ale acestora, îl întreb pe Costin ce l-a motivat să aleagă varianta autentică. ”Știi cum e, sunt prea sărac să îmi permit lucruri ieftine. Apoi, se vede diferența, când te așezi pe un original, și ai și garanția că funcționează. În plus, sunt niște scaune clasice care merg în orice fel de circumstanțe: cu o masă din nuc, una din lemn de tâmplărie, cu marmură, orice.”
Pentru atmosferă, pentru selecția de cocktailuri, pentru delicioase cine pe bază de fructe de mare, scoici sau creveți, dar și pentru preocuparea pentru design autentic— vă sfătuim să deschideți, cândva pe în serat, după ora șase, ușa potrivită de pe strada Lipscani.
Photo credits: Radu Malasincu